Schimbările climatice și poluarea apei, amenințări tăcute

Republica Moldova se află sub presiunea combinată a schimbărilor climatice și a poluării apei, ceea ce transformă resursa de apă într-un risc real pentru sănătatea publică. Poluarea apei este produsă zilnic de gospodării, agricultură, industrie și lipsa stațiilor de epurare. Schimbările climatice înrăutățesc situația: debitele râurilor scad, poluanții devin mai concentrați, iar calitatea apei reziduale afectează sănătatea comunităților, agricultura și economia statului. Nu mai este doar o problemă de mediu, ci un risc direct pentru sănătatea publică și securitatea alimentară.

În multe localități rurale, sistemele centralizate de canalizare și stațiile de epurare lipsesc sau sunt incomplete. Oamenii au construit fose septice improvizate, iar apele uzate se infiltrează în sol. De aici, bacteriile, nitrații și alte substanțe chimice ajung în pânza freatică – principala sursă de apă pentru fântâni. În condițiile în care o parte semnificativă a populației rurale se alimentează din fântâni, riscul contaminării este real. Nivelurile ridicate de nitrați din apă pot afecta în special copiii și femeile însărcinate, iar contaminarea bacteriană poate provoca boli digestive. Problema nu este întotdeauna vizibilă – apa poate părea limpede, dar să conțină substanțe nocive.

Fântânile noastre: o sursă de apă nesigură

Potrivit Autorității Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), peste 75% dintre fântânile din Republica Moldova nu respectă standardele de calitate a apei potabile și sunt nesigure pentru consumul uman. În unele raioane, procentul surselor neconforme depășește chiar 90%. Aceasta înseamnă că doar o mică parte din apa extrasă din fântâni este sigură pentru băut, iar restul poate conține substanțe periculoase, care depășesc limitele admise. Această cifră arată amploarea contaminării apelor în mediul rural și de ce reprezintă un risc direct pentru sănătatea publică.

Excesul de azot și fosfor contribuie la eutrofizarea apelor – fenomen care duce la dezvoltarea excesivă a algelor, scăderea oxigenului din apă și afectarea ecosistemelor acvatice. Pe fondul secetelor, concentrația acestor poluanți crește. Debitul scăzut al râurilor înseamnă o capacitate mai mică de diluare, iar impactul asupra calității apei devine mai pronunțat.
Aproximativ 70% din teritoriul Republicii Moldova este sau are potențial agricol, conform datelor furnizate de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare din Moldova. Republica are una dintre cele mai mari ponderi de terenuri agricole din Europa. Îngrășămintele chimice, pesticidele și dejecțiile animaliere pot ajunge, prin scurgeri de suprafață sau infiltrații, în râuri și ape subterane.

Deșeurile: o sursă invizibilă de contaminare

Gestionarea deficitară a deșeurilor și gunoiștilor reprezintă o altă sursă majoră de poluare a apelor și pământurilor. Multe depozite de deșeuri nu sunt impermeabilizate corespunzător. În urma precipitațiilor se formează levigat – un lichid toxic rezultat din descompunerea deșeurilor, care pătrunde în sol și poate contamina apele subterane și cele de suprafață.
Deșeurile electronice pot elibera metale grele, precum plumbul sau cadmiul. Deșeurile medicale și reziduurile de antibiotice pot ajunge în sistemele de canalizare insuficient tratate. În lipsa unor stații de epurare performante, aceste substanțe pot ajunge în mediul natural.

Chiar și acolo unde există sisteme centralizate de alimentare cu apă, infrastructura de canalizare și epurare este adesea învechită sau incompletă. Stațiile de epurare necesită modernizare, iar pierderile din rețelele de apă rămân ridicate. În unele raioane precum ar fi Soroca, Rîșcani și Cahul infrastructura de apă și sanitație este în curs de reabilitare, dar astfel de proiecte rămân puntuale și fragmentare în contextul problemelor larg răspândite în țară.

Tarifele pentru serviciile de apă și canalizare nu reflectă întotdeauna costurile reale de întreținere și investiții. Acest lucru încetinește dezvoltarea infrastructurii necesare pentru prevenirea poluării.

Soluții și priorități

Poluarea apei nu mai este doar o problemă de mediu, ci una de siguranță publică. Experții atrag atenția că soluțiile sunt cunoscute, dar trebuie aplicate consecvent. Este nevoie de investiții accelerate în sisteme de canalizare și stații de epurare funcționale, monitorizarea strictă a deversărilor și aplicarea fermă a legislației privind tratarea apelor uzate. În paralel, autoritățile locale trebuie sprijinite pentru reabilitarea infrastructurii hidrotehnice și dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie, mai ales în contextul fenomenelor extreme tot mai frecvente.

Reutilizarea apei tratate în agricultură, protejarea zonelor de captare și educarea populației privind întreținerea fântânilor pot reduce presiunea asupra resurselor. Fără intervenții rapide și coordonate, riscurile pentru sănătatea populației și pentru securitatea alimentară vor crește. Apa sigură nu este un lux, ci o responsabilitate publică ce trebuie tratată ca prioritate națională.

Fără educație ecologică și responsabilitate față de apă, legile și investițiile nu vor avea impact complet. Educația cetățenilor și a fermierilor rămâne o parte esențială a soluțiilor pe termen lung.